miercuri, 3 noiembrie 2010
Extinderea numarului de comisari
În perioada l noiembrie 2004 - l ianuarie 2007, Comisia Europeană a numărat 25 de membri, câte unul pentru fiecare stat membru, începând cu l ianuarie 2007, odată cu aderarea României şi a Bulgariei, Comisia are 27 de membri .
Tratatul de la Lisabona prevede că, începând cu 1 noiembrie 2014, Comisia va fi compusă dintr-un număr de membri, incluzând preşedintele şi Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, corespunzător cu două treimi din numărul statelor membre, atât timp cât Consiliul European nu decide modificarea acestui număr, hotărând în unanimitate.
Totuşi, la solicitarea Irlandei, Consiliul European din 11-12 decembrie 2008 a decis în unanimitate că va acţiona în sensul menţinerii sistemului un stat/un comisar pentru structura Comisiei şi după 2014.
Modificarile institutionale aduse de Tratatul de la Lisabona
- Acordarea statutului juridic obligatoriu Cartei Drepturilor Fundamentale prin introducerea acesteia în dreptul primar european;
- Întărirea rolului cetăţenilor (astfel, l milion de cetăţeni dintr-un număr semnificativ de state membre pot solicita Comisiei să înainteze o propunere într-un domeniu în care consideră că este necesară o acţiune a Uniunii). Introducerea de noi posibilităţi de acţiune la nivelul Uniunii în domenii de interes pentru cetăţeni, precum: energie, siguranţa cetăţeanului, domeniul social, schimbările climatice, combaterea terorismului;
- Consiliul European va avea un preşedinte stabil (cu un mandat de doi ani şi jumătate, cu posibilitatea reînnoirii), conferind Uniunii mai multă continuitate şi vizibilitate politică;
- Creşterea rolului Parlamentului European. Acesta va fi ales direct de către cetăţenii Uniunii Europene şi va avea noi atribuţii privind legislaţia, bugetul Uniunii Europene şi acordurile internaţionale. Prin faptul că se va recurge mai des la procedura de codecizie în cadrul elaborării politicilor europene, Parlamentul European se va afla pe o poziţie de egalitate cu Consiliul, care reprezintă statele membre, în ceea ce priveşte adoptarea celei mai mari părţi a legislaţiei Uniunii Europene;
- Rol întărit acordat parlamentelor naţionale. Alături de rolul consolidat al Parlamentului European, implicarea parlamentelor naţionale va conduce la consolidarea caracterului democratic şi la creşterea legitimităţii acţiunilor Uniunii;
- Extinderea domeniilor în care deciziile se adoptă de către Consiliu cu majoritate calificată (în loc de unanimitate).
Începând din 2014, calcularea majorităţii calificate se va baza pe sistemul dublei majorităţi, a statelor membre şi a populaţiei, reflectând astfel dubla legitimitate a Uniunii. Dubla majoritate se obţine atunci când o decizie este luată prin votul a 55% din statele membre, reprezentând cel puţin 65% din populaţia Uniunii. Noua modalitate va simplifica procesul legislativ european, generând o mai mare eficienţă în luarea deciziilor europene, cu rezultate concrete la nivelul cetăţenilor europeni;
- Menţinerea inovaţiilor aduse în materie de politică externă şi de securitate comună din Tratatul Constituţional, precum şi în cea de apărare, prin preluarea majorităţii prevederilor în aceste domenii;
- Includerea unei clauze de solidaritate între statele membre pentru o serie de ameninţări, precum terorism, catastrofe de origine umană sau naturală, sau dificultăţi în domeniul energetic;
- Tratatul conferă un cadru legal stabilirii de relaţii privilegiate între Uniune şi statele din vecinătate. Pentru prima dată în istoria construcţiei europene, importanţa relaţiilor de vecinătate ale Uniunii este consacrată la nivel de Tratat. De asemenea, o serie de dispoziţii permit flexibilizarea şi consolidarea acţiunii Uniunii în ceea ce priveşte spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, asigurând răspunsuri cetăţenilor europeni în domenii de actualitate precum migraţie, lupta împotriva criminalităţii organizate sau a terorismului;
- Acordarea personalităţii juridice internaţionale unice Uniunii Europene (aspect care va permite o coerenţă şi vizibilitate crescute a acesteia pe scena internaţională, prin capacitatea de reprezentare sau de a deveni membru al unei organizaţii internaţionale). Personalitatea juridică internaţională va întări puterea de negociere a Uniunii, determinând-o să fie mai eficientă pe plan mondial şi un partener mai vizibil pentru ţările terţe şi organizaţiile internaţionale.
joi, 11 octombrie 2007
Numarul comisarilor conform Tratatului de la Nisa
„Când Uniunea va consta din 27 de state membre, art. 213(1) din Tratatul instituind Comunitatea Europeană şi art. 126(1) al Tratatului instituind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice vor fi înlocuite de către următorul:
«1. Membrii Comisie vor fi aleşi pe baza competenţei lor generale şi care oferă toate garanţiile de independenţă.
Numărul membrilor Comisiei este mai mic decât numărul statelor membre. Membrii Comisiei sunt aleşi pe baza unui sistem rotativ întemeiat pe principiul egalităţii, aranjamentele necesare fiind adoptate de Consiliu prin vot unanim.
Numărul membrilor Comisiei este stabilit de Consiliu prin vot unanim».
Acest amendament se va aplica de la data de la care îşi începe mandatul prima Comisie de după aderarea celui de-al douăzeci şi şaptelea stat membru.
3. Consiliul, hotărând în unanimitate, după semnarea tratatului de aderare de către cel de-al douăzeci şi şaptelea stat al Uniunii, va adopta:
- numărul de membri ai Comisiei;
- implementarea aranjamentelor pentru un sistem rotativ bazat pe principiul egalităţii, conţinând toate criteriile şi regulile necesare pentru determinarea compoziţiei colegiilor succesive în mod automat pe baza următoarelor principii:
a) Statele membre vor fi tratate strict pe picior de egalitate cu privire la succesiunea şi timpul petrecut de cetăţenii lor ca membri ai Comisiei, în consecinţă, diferenţa dintre numărul total de perioade în funcţie deţinute de cetăţenii a oricăror două state membre să nu poată fi mai mare de una;
b) referitor la punctul (a), fiecare colegiu succesiv trebuie să fie compus în aşa fel încât să reflecte în mod satisfăcător aria demografică şi geografică a tuturor statelor membre ale Uniunii.
Sediul Comisiei Europene
Numarul comisarilor europeni
Consiliul este institutia care poate modifica numarul comisarilor, statuand cu unanimitate de voturi.
Atunci cand Uniunea Europeana numara 15 state, Comisia Europeana avea 20 de comisari, cate unul pentru fiecare stat, cu excepţia statelor mari, care desemnau câte 2 (Germania, Franţa, Italia, Marea Britanie, Spania).
Interesant de subliniat cu privire la numărul comisarilor europeni este situatia care a aparut intre 1 mai 2004, data la care au aderat la Uniune 10 noi membrii, si noiembrie acelaşi an cand si-a inceput mandatul Comisia Barroso. Astfel, conform Tratatului de Aderare semnat la Atena in 2003, Cei 10 au avut fiecare cate un reprezentant in Comisie inca din mai, astfel ca s-a ajuns ca pentru aproximativ 6 luni Comisia să aiba in componenta 30 de comisari europeni.
Membrii Comisiei Barroso
Preşedinte | |
Vicepreşedinte | |
Relaţii instituţionale şi strategia de comunicare | |
Vicepreşedinte | |
Întreprinderi şi industrie | |
Vicepreşedinte | |
Transporturi | |
Vicepreşedinte | |
Probleme administrative, audit şi antifraudă | |
Vicepreşedinte | |
Justiţie, libertate şi securitate | |
Societate informaţională şi mass-media | |
Mediu | |
Afaceri economice şi financiare | |
Politică regională | |
Pescuit şi afaceri maritime | |
Programare financiară şi buget | |
Ştiinţă şi cercetare | |
Educaţie, formare, cultură şi tineret | |
Sănătate | |
Extindere | |
Dezvoltare şi ajutor umanitar | |
Impozitare şi uniune vamală | |
Concurenţă | |
Agricultură şi dezvoltare rurală | |
Relaţii externe şi politica europeană de vecinătate | |
Piaţa internă şi servicii | |
Ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi egalitate de şanse | |
Comerţ |
Ener |
Protecţia consumatorilor | |
Multiling |