Extinderea numarului de comisari

Componenţa Comisiei Europene a variat de-a lungul timpului. Astfel, conform ari 9 TCECO, art. 157 TCEE şi art. 126 TCEEA, Comisia a fost compusă iniţial din 9 membri, apoi a trecut la 13 (după aderarea Marii Britanii, Irlandei şi Danemarcei), la 14 (după aderarea Greciei) şi la 17 (după aderarea Spaniei şi a Portugaliei), începând din anul 1995 Comisia a avut 20 de membri, iar din anul 2004, odată cu extinderea Uniunii Europene la 25 de state, numărul membrilor Comisiei s-a ridicat la 30. Astfel, cele 15 state deja membre ale UE şi-au păstrat numărul de 20 de reprezentanţi în cadrul Comisiei, acestora adăugând-li-se câte un reprezentant din cele 10 noi state membre. Noii membri nu au deţinut un portofoliu propriu şi au fost repartizaţi timp de şase luni (în perioada l ianuarie - l noiembrie) pe lângă vechii comisari europeni.
În perioada l noiembrie 2004 - l ianuarie 2007, Comisia Europeană a numărat 25 de membri, câte unul pentru fiecare stat membru, începând cu l ianuarie 2007, odată cu aderarea României şi a Bulgariei, Comisia are 27 de membri .
Tratatul de la Lisabona prevede că, începând cu 1 noiembrie 2014, Comisia va fi compusă dintr-un număr de membri, incluzând preşedintele şi Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, corespunzător cu două treimi din numărul statelor membre, atât timp cât Consiliul European nu decide modificarea acestui număr, hotărând în unanimitate.
Totuşi, la solicitarea Irlandei, Consiliul European din 11-12 decembrie 2008 a decis în unanimitate că va acţiona în sensul menţinerii sistemului un stat/un comisar pentru structura Comisiei şi după 2014.

Modificarile institutionale aduse de Tratatul de la Lisabona

Tratatul de la Lisabona a modificat Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatele CE, fără a le înlocui. Reformele propuse de acest Tratat, în special noile aranjamente instituţionale şi mecanismele de lucru, pot fi sintetizate, astfel :
- Acordarea statutului juridic obligatoriu Cartei Drepturilor Fundamentale prin introducerea acesteia în dreptul primar european;
- Întărirea rolului cetăţenilor (astfel, l milion de cetăţeni dintr-un număr semnificativ de state membre pot solicita Comisiei să înainteze o propunere într-un domeniu în care consideră că este necesară o acţiune a Uniunii). Introducerea de noi posibilităţi de acţiune la nivelul Uniunii în domenii de interes pentru cetăţeni, precum: energie, siguranţa cetăţeanului, domeniul social, schimbările climatice, combaterea terorismului;
- Consiliul European va avea un preşedinte stabil (cu un mandat de doi ani şi jumătate, cu posibilitatea reînnoirii), conferind Uniunii mai multă continuitate şi vizibilitate politică;
- Creşterea rolului Parlamentului European. Acesta va fi ales direct de către cetăţenii Uniunii Europene şi va avea noi atribuţii privind legislaţia, bugetul Uniunii Europene şi acordurile internaţionale. Prin faptul că se va recurge mai des la procedura de codecizie în cadrul elaborării politicilor europene, Parlamentul European se va afla pe o poziţie de egalitate cu Consiliul, care reprezintă statele membre, în ceea ce priveşte adoptarea celei mai mari părţi a legislaţiei Uniunii Europene;
- Rol întărit acordat parlamentelor naţionale. Alături de rolul consolidat al Parlamentului European, implicarea parlamentelor naţionale va conduce la consolidarea caracterului democratic şi la creşterea legitimităţii acţiunilor Uniunii;
- Extinderea domeniilor în care deciziile se adoptă de către Consiliu cu majoritate calificată (în loc de unanimitate).
Începând din 2014, calcularea majorităţii calificate se va baza pe sistemul dublei majorităţi, a statelor membre şi a populaţiei, reflectând astfel dubla legitimitate a Uniunii. Dubla majoritate se obţine atunci când o decizie este luată prin votul a 55% din statele membre, reprezentând cel puţin 65% din populaţia Uniunii. Noua modalitate va simplifica procesul legislativ european, generând o mai mare eficienţă în luarea deciziilor europene, cu rezultate concrete la nivelul cetăţenilor europeni;
- Menţinerea inovaţiilor aduse în materie de politică externă şi de securitate comună din Tratatul Constituţional, precum şi în cea de apărare, prin preluarea majorităţii prevederilor în aceste domenii;
- Includerea unei clauze de solidaritate între statele membre pentru o serie de ameninţări, precum terorism, catastrofe de origine umană sau naturală, sau dificultăţi în domeniul energetic;
- Tratatul conferă un cadru legal stabilirii de relaţii privilegiate între Uniune şi statele din vecinătate. Pentru prima dată în istoria construcţiei europene, importanţa relaţiilor de vecinătate ale Uniunii este consacrată la nivel de Tratat. De asemenea, o serie de dispoziţii permit flexibilizarea şi consolidarea acţiunii Uniunii în ceea ce priveşte spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, asigurând răspunsuri cetăţenilor europeni în domenii de actualitate precum migraţie, lupta împotriva criminalităţii organizate sau a terorismului;
- Acordarea personalităţii juridice internaţionale unice Uniunii Europene (aspect care va permite o coerenţă şi vizibilitate crescute a acesteia pe scena internaţională, prin capacitatea de reprezentare sau de a deveni membru al unei organizaţii internaţionale). Personalitatea juridică internaţională va întări puterea de negociere a Uniunii, determinând-o să fie mai eficientă pe plan mondial şi un partener mai vizibil pentru ţările terţe şi organizaţiile internaţionale.

Numarul comisarilor conform Tratatului de la Nisa

Tratatul de la nisa prevede:

„Când Uniunea va consta din 27 de state membre, art. 213(1) din Tratatul instituind Comunitatea Europeană şi art. 126(1) al Tratatului instituind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice vor fi înlocuite de către următorul:

«1. Membrii Comisie vor fi aleşi pe baza competenţei lor generale şi care oferă toate garanţiile de independenţă.

Numărul membrilor Comisiei este mai mic decât numărul statelor membre. Membrii Comisiei sunt aleşi pe baza unui sistem rotativ întemeiat pe principiul egalităţii, aranjamentele necesare fiind adoptate de Consiliu prin vot unanim.

Numărul membrilor Comisiei este stabilit de Consiliu prin vot unanim».

Acest amendament se va aplica de la data de la care îşi începe mandatul prima Comisie de după aderarea celui de-al douăzeci şi şaptelea stat membru.

3. Consiliul, hotărând în unanimitate, după semnarea tratatului de aderare de către cel de-al douăzeci şi şaptelea stat al Uniunii, va adopta:

- numărul de membri ai Comisiei;

- implementarea aranjamentelor pentru un sistem rotativ bazat pe principiul egalităţii, conţinând toate criteriile şi regulile necesare pentru determinarea compoziţiei colegiilor succesive în mod automat pe baza următoarelor principii:

a) Statele membre vor fi tratate strict pe picior de egalitate cu privire la succesiunea şi timpul petrecut de cetăţenii lor ca membri ai Comisiei, în consecinţă, diferenţa dintre numărul total de perioade în funcţie deţinute de cetăţenii a oricăror două state membre să nu poată fi mai mare de una;

b) referitor la punctul (a), fiecare colegiu succesiv trebuie să fie compus în aşa fel încât să reflecte în mod satisfăcător aria demografică şi geografică a tuturor statelor membre ale Uniunii.

4. Orice stat care aderă la Uniune are dreptul, la momentul adeziunii sale, să aibă unul din cetăţenii săi ca membru al Comisiei, până la aplicarea paragrafului 2.”.

Sediul Comisiei Europene

Sediul Comisiei este la Bruxelles, în clădirea Berlyamont construită în 1969 cu acest scop şi care a fost renovată de curând. Un număr de servicii (enumerate la art. 7, 8, 9 din Decizia Consiliului European de la Edinbourg din 8 aprilie 1965) rămân stabilite la Luxemburg.

Numarul comisarilor europeni

Comisia este un organ colegial compus numai din cetateni nationali ai statelor membre, in numar de 27 de comisari.
Consiliul este institutia care poate modifica numarul comisarilor, statuand cu unanimitate de voturi.
Atunci cand Uniunea Europeana numara 15 state, Comisia Europeana avea 20 de comisari, cate unul pentru fiecare stat, cu excepţia statelor mari, care desemnau câte 2 (Germania, Franţa, Italia, Marea Britanie, Spania).
Interesant de subliniat cu privire la numărul comisarilor europeni este situatia care a aparut intre 1 mai 2004, data la care au aderat la Uniune 10 noi membrii, si noiembrie acelaşi an cand si-a inceput mandatul Comisia Barroso. Astfel, conform Tratatului de Aderare semnat la Atena in 2003, Cei 10 au avut fiecare cate un reprezentant in Comisie inca din mai, astfel ca s-a ajuns ca pentru aproximativ 6 luni Comisia să aiba in componenta 30 de comisari europeni.

Membrii Comisiei Barroso

	Preşedinte

	Vicepreşedinte
	Relaţii instituţionale şi strategia de comunicare

	Vicepreşedinte
	Întreprinderi şi industrie

	Vicepreşedinte
	Transporturi

	Vicepreşedinte
	Probleme administrative, audit şi antifraudă

	Vicepreşedinte
	Justiţie, libertate şi securitate

	Societate informaţională şi mass-media

	Mediu

	Afaceri economice şi financiare

	Politică regională

	Pescuit şi afaceri maritime

	Programare financiară şi buget

	Ştiinţă şi cercetare

	Educaţie, formare, cultură şi tineret

	Sănătate

	Extindere

	Dezvoltare şi ajutor umanitar

	Impozitare şi uniune vamală

	Concurenţă

	Agricultură şi dezvoltare rurală

	Relaţii externe şi politica europeană de vecinătate

	Piaţa internă şi servicii

	Ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi egalitate de şanse

	Comerţ

	Ener

	Protecţia consumatorilor

	Multiling